”De la 1 slăbesc”

Cu ””, pentru că fraza de mai sus este laitmotivul lunii ianuarie. An de an, de la 1 (fie, 3) o mulțime de oameni deci că ”acesta va fi anul”. More power to them. Doar că o regulă de bază a economiei spune că acolo unde există cerere, va exista și cineva care să profite de ea. Uneori, în moduri nu tocmai etice. Ceea ce mă aduce la subiectul de azi.

Body-shaming-ul ca monedă de schimb

Rușinea vinde. Iar când vine vorba de aparențe, presiunea nu a fost niciodată mai mare. Iar această presiune creează un frame-work excelent pentru tot felul de șarlatani. Mâna sus cine s-a lovit de un add de tipul ”slăbește X în 7 zile”. Sau mai voalatele ”devino cea mai bună formă a ta”. Cum se sting artificiile de anul nou, începe invazia. Cursuri la suprapreț care promit, dar de cele mai multe ori nu livrează.

Acestea fiind zise, cum ne ferim de ”capcane”.

Regula de aur: dacă promite minuni, cel mai probabil e rah*t

• Nu există ”slăbit în X zile”. Există slăbit în luni, ani chiar. Dar chiar și acolo, lucrurile se nuanțează. Un coach bun nu îți va arăta un before & after la distanță scurtă. Să slăbești rapid și violent nu e mare lucru. Adevărata artă constă în a crea un stil de viață sustenabil pe termen lung.
• Nimeni nu a slăbit cu masaj. Nici cu pastile.
• Nimeni nu a slăbit mâncând ce vrea, cât vrea și fără efort.
• Nimeni nu a slăbit cu creme.
• Nimeni nu a slăbit cu ”doar 5 minute de sport pe zi”.

Regula de argint: dacă mizează pe shaming, cel mai probabil e rah*t

Includ aici toți papițoii care insistă să își pozeze clienții, să îi afișeze pe rețelele sociale și să îi cântărească public. Și arlechinii care încă mai cred că a comenta public privind regimul alimentar al unei persoane va rezulta în ”motivație”

Shaming-ul produce rezultate pe termen scurt și complexe pe termen lung. Dar complexele vând. Și așa arlechinii de mai sus își asigură fluxul constant de… salată.

Regula de bronz: nu există o rețetă pentru toți

Funny. Toți vrem să fim unici și originali până când vine vorba de modul în care ne tratăm propriul corp. Atunci ne lovește oribirea selectivă și ne aruncăm fără discernământ în tot felul de … inițiative minune.

Suntem diferiți. Avem corpuri diferite, stiluri de viață diferite, nivel de fitness diferit. Un program potrivit și sustenabil pentru o persoană poate fi total incompatibil pentru alta. Și e ok așa. Că nu vinde, e altă problema :))).

Schemele universale aduc bani. E mai ușor să trântești 10 oameni total diferiți ca vârstă, gen, formă, probleme de sănătate într-o sală și să le servești o ”rețetă”. E mai ușor să faci victim blaming când acea rețetă funcționează la un om din cinci.

Știți ce e greu? Să asculți. Să te adaptezi. Să găsești o opțiune care se pliază pe omul din fața ta. Iar aici se discerne un coach de un papițoi.

Un coach te va asculta. Îți va valida temerile, va ține cont de constrângerile, nevoile tale, de ceea ce îți dorești și poți în mod realist să obții. Un coach te va ghida către o schimbare de durată și către independență.

În loc de concluzie

Toți ne dorim să evoluăm. Să ne schimbăm corpul și stilul de viață în bine. Dar drumul spre ”mai bine” nu trebuie să fie pavat de ură față de propriul corp. Schimbarea se poate întâmpla și altfel. Cu blândețe. Cu respect față de trupul care, cu bune și cu rele, ne-a adus până aici. Iar dacă aveți nevoie de un mentor în această călătorie, asigurați-vă că e un om care vă respectă și el.