My two cents

În bula mea

De când mă știu am căutat noul, în toate formele lui, mai frumoase sau mai grotești. M-am perindat prin tot felul de anturaje, am avut experiențe la limita siguranței, totul cu un scop: de a-mi lărgi orizonturile și de a scăpa de mania etichetelor. N-a fost întotdeauna plăcut, dar mereu m-am ales măcar cu o lecție. Mai presus de toate, am învățat să țin cont de nuanțe și context, înainte de a trânti o concluzie. De fapt, pe măsură ce anii trec, devin tot mai reticentă în a verbaliza anumite idei, mai ales când vine vorba de oameni. Aleg să îi plac sau nu, încerc să îi înțeleg în măsura posibilităților și mă retrag frumos în umbră când o interacțiune nu mai îmi priește. În ”viața reală” e ușor. În schimb în online se împute treaba și nu de puține ori am impresia că expresia de ”spațiu virtual” este luată prea mot-a-mot.

Doar pentru că o interacțiune se desfășoară la adapostul monitorului nu înseamnă că putem să uităm de cele mai elementare reguli de politețe. Văd oameni transformându-se în monștri, aruncând cu înjurături sau atacuri complet nefondate pentru tâmpenii. Asta n-ar fi o problemă atât de mare, dacă și-ar asuma aceeași identitate și în viața de zi cu zi. Ironia e că o bună parte din handrălăii din online îi știam a fi persoane complet rezonabile față în față. Și atunci, ce-i de făcut? În cine să ne încredem mai mult, în avatarul de pe Facebook duduind a agresivitate sau în omul pe care credem că îl cunoștem? Ce facem când imaginea din online nu se mai suprapune de nicio culoare cu cea din realitate? Nu am un răspuns, nici un cred că există. Doar că recent mă pomenesc retrăgându-mă tot mai mult în bula mea când vine vorba de spațiul virtual. Am ieșit din zeci de grupuri în ton cu pasiunile mele numai ca să nu mă mai lovesc de acea minoritate fixistă și pusă pe scandal. Am dat câteva sute de unfriend-uri pe motiv de ”share-ul greșit la momentul inoportun”. Iar încet, feed-ul meu începe să se curețe. Deviez? Probabil. Ce vreau să spun de fapt este că putem aprecia o baie de nămol din când în când și fără să ne facem cocină în dormitor. Mi-e clar că mă voi mai lovi de tot felul de răutați, măcar cu titlul de martor, dacă nu și de victimă.  Sunt lucruri pe care nu le putem controla, iar când vor veni le voi face față cum știu mai bine. Dar în feed-ul meu am puterea de a tria. Iar eu aleg să fac curat.

 

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *