Linda e bine

Iar asta e tot ce contează. După 11 zile de iad, în dimineața asta m-am trezit în sfârșit cu un botic umed în nas. Am purtat negocieri pe tema ”nu furăm șervețele” și ”mâncarea chinezească nu e pentru câini”. Viața are în sfârșit din nou iz de normalitate. La final, rămâne doar recunoștința. Încă mai am câine, iar asta e tot ce contează.

Ce s-a întâmplat

Miercurea trecută, Linda a început brusc să vomite. Ok, se întâmplă. Episodul se repetă la câteva ore. Deja îmi dă cu virgulă. Ziua de joi a venit cu alte episoade de vomă. Decid să iau câinele și mergem la medic. Du-l, dacă ai unde.

Nu primim câini fără analize

Așa a început circul. Două cabinete veterinare mi-au refuzat-o pe motiv că nu îi pot face raze. Mă pun și caut cabinete de imagistică. Telenovela continuă – la raze nu te acceptă decât cu încă o persoană care să țină câinele. Gășeste pe cineva, dacă poți, joi la prânz. Găsesc, într-un final. Incidentul mă costă un amic. Mă salvează alt prieten. De la raze, ajungem la Facultatea de Agronomie pentru interpretare și tratament.

Ți-ai găsit. Agro are program corporatist. La 7 seara mai e de gardă fix un medic. Îi administrează un antivomitiv și mi-o face pachet, cu rugămintea să revin a doua zi.

Analize peste analize

Revin vineri la agro. Ecografii, raze. Nimeni nu știe ce are câinele. Mi se recomandă raze cu substanță de contrast. De trei ori. La final, recomandarea: ”Mai fă-i niște raze sâmbătă să vedem”.

Nu am văzut nimic. Timp de aproape o săptămână, Linda a îndurat cu stoicism toate analizele posibile. Eu cu ea. Am însoțit-o la raze, am ținut-o la eco și la injecții atunci când studenții aflați în practică refuzau pe motiv că ”nu vrea să stea și poate mă mușcă”.

Pe miercuri a venit și verdictul:

Nu știm ce are, trebuie chirurgie

Ar fi trebuit să se rupă ceva în mine în momentul ăla. Nu s-a rupt. Când o altă ființă depinde de tine, nu îți permiți să cedezi. Semnez. Îmi asum că s-ar putea să pierd câinele pe masa de operație. Medicii o deschid pe Linda. Linda îndură cu stoicismul ei caracteristic. Iese cu bine din operație. Bun, poate acum primim un răspuns.

Da de unde! Răspunsul medicilor: nu am găsit nimic. După care mi se trântesc frumos două borcănașe în mână: du-le la X să-ți facă biopsie pe ele. Le duc. Răspunsul va veni în două săptămâni.

Două zile în sala de așteptare

În așteptarea biopsiei, se decide internarea Lindei. E sub tratament, e cea mai bună decizie. Accept.

Timp de două zile lucrez din sala de așteptare de la urgențe. Linda doarme în brațele mele, în timp ce studenții îmi măcăne ca am un câine dificil și răsfățat. Aceiași studenți uită să dea apă câinelui. Sau să îmi spună, cu subiect și predicat, de ce are nevoie un câine proaspăt ieșit din operație. Îmi împart timpul între drumuri la farmacii și stat cu Linda. Încerc să rămân un angajat semi-productiv. Între timp, studenții uită să administreze tratamentul Lindei. Medicul de gardă, un om de altfel extraordinar, abia face față. Sub ochii mei mor câini. Linda rezistă în continuare.

Vineri Linda este externată, sub tratament.

Acasă

De vineri, Linda este în sfârșit acasă. Brusc, câinele ”dificil” e din nou calm. La sosire, a oftat. Apoi a dormit 24 de ore aproape fără pauză.

Încă nu știm ce are. Nu mai vomită, iar starea ei generală îmi spune că e bine și că telenovela se încheie aici. Aș putea fi furioasă. Ultimele 11 zile au fost extenuante. Fizic, psihic, financiar. Aleg în schimb să privesc partea plină. Așa că închei prin a mulțumi. Lui A., pentru tot ajutorul logistic și suportul moral. Doamnei doctor veterinar Vesa Valentina care, deși nu ne-a putut ajuta direct, a fost în permanență alături de Linda și m-a ghidat la cele mai absurde ore. Dresorului Lindei. Adnanei, pentru toate sfaturile. Și tuturor prietenilor care și-au răpit din timp să întrebe ”cum e câinele”.

Nu putem evita situațiile nasoale. Dar ne putem construi un ”trib” care să ne facă să ne simțim mai puțin izolați când ne lovesc furtunile. Știam deja că am un câine minunat. Acum îmi dau seama că am și o bulă absolut extraordinară de oameni puțini și de calitate pe care mă pot baza. Iar asta este de neprețuit. Vă mulțumesc că sunteți.