Evenimente,  Timisoara

The Color Run – 2022

Din seria ”odată în viață”, mi-am băgat și eu nasul la ”The Color Run”. Și am ieșit cu el albastru, roz și mai câteva culori pe lângă.

Cu ce-am rămas? O experiență drăguță și a doua cursă (semi) oficială într-o săptămână. Mai jos câteva impresii.

Părțile bune

Prețul și organizarea per ansamblu.

130 înscrierea, include kit-ul de participare cu tricou, tatuaje, număr, un plic de vopsea și medalia de la final. Rezonabil, cred.

Comunicarea în pregătirea evenimentului a fost transparentă, organizatorii s-au adaptat rapid la micile ”provocări” (yay, furtuni de iunie). Traseul a fost bine marcat, cu organizatori peste tot, circulația închisă.

Elementul de culoare

Clar, punctul central al evenimentului. Mi-a plăcut ideea de eveniment cu ”liber la murdărit” și nu am rămas dezamăgită. Pe traseu au fost 4 stații de culoare, fiecare diferită, iar voluntarii s-au asigurat că niciun participant nu rămâne… curat. Ca și experiență e, într-adevăr, ceva unic.

Cred că toți avem nevoie, din când în când, să scăpăm de eticheta de adulți responsabili. Din acest punct de vedere, The Color Run oferă ce promite. Puține lucruri sunt mai inutile și mai satisfăcătoare decât să te colorezi total random îi toate culorile curcubeului fără să îți pese de oamenii care te privesc, de hainele compromise sau de orice altceva. Un ”live in the moment” bine regizat și o experiență unică.

Părțile așa și-așa

Targeting-ul

Ajung la eveniment – plin de copil. Cool, e family friendly, încurajăm copiii să facă mișcare. Niceee. Iar apoi începe un DJ să se scălămbăne cu foarte puțin succes pe scenă. Party, chestii. Errr?

Practic, organizatorii s-au chinuit să facă un eveniment pentru toate grupele de vârstă. Și le-a ieșit o … varză în formă de capră. Copiii s-au plictisit la încălzire și n-au avut niciun interes să ridice mâinile când DJ-ul îi îndemna cu drag și spor. Ce-i drept, nici eu. Practic, a fost prea puțin party pentru doritorii de party și prea puține activități pentru copii. După cursă numărul celor prezenți s-a înjumătățit. Înțeleg de ce.

Accentul pe mișcare

The Color Run a bifat cu succes partea de color. Nu atât de mult partea de run. Știam că nu e cursă cronometrată, că e un eveniment fără presiune. Cool. Din păcate, faptul că nu a fost organizat de sportivi s-a simțit. Și s-a simțit, din păcate, și în comportamentul organizatorilor de pe traseu. Totul părea regizat și regizat cu foarte puțin talent. Organizatori tineri, mai preocupați să își facă selfie-uri decât să fie cu ochii pe participanți. Niște ”hai că poți” aruncate de complezență. Pot ce, mai exact? Din motive pe care încă nu le înțeleg complet, interacțiunile respective m-au iritat. Poate dacă nu aveam un Timotion în spate vedeam lucrurile altfel. Așa, mi-a fost greu să nu compar. Și în această comparație, The Color Run pierde.

Concluzii

Ziceam de ”once in a lifetime” și probabil exact asta o să și rămână. Mi-a plăcut, m-am distrat, all in all a fost o după-masă de sâmbătă plăcută. Dar atât. Personal, nu văd motive să repet experiența.

Privind retrospectiv, The Color Run m-a ajutat să văd ce îmi doresc de la evenimentele de alergare. Un mix de tipul hai să ne jucăm de-a alergatul sună fun. Dar eu caut altceva. Și prefer să fiu ultima, la un eveniment mai centrat pe sport, decât prima la un eveniment de acest tip.

Leave a Reply

Your email address will not be published.