Faroe
Calatorii

Călătoriile – atunci și acum

Prima călătorie solo am întreprins-o în 2014. La vremea respectivă, am fost mândră de organizarea mea. La 7 ani distanță, același set-up mi se pare desprins dintr-un film horror.

Creștem, ne schimbăm. Nevoile noastre se modifică. La 20 de ani călătorim într-un fel, la 30 de ani în altul. Și nu e nimic rău în asta 🙂

Mai jos, câteva constatări de ”om mai bătrân”, după ultima incursiune peste granițe.

Cazările

La 20 de ani, o cazare într-un hostel mi se părea soluți perfectă. 12 oameni într-o cameră unisex pentru un preț modic? Score! Nu întelegeam în ruptul capului de ce cineva ar da câteva sute euro pentru ceva atât de futil ca și confortul. Acum înțeleg :).

Vine un moment, în viața oricărui om, cred, când micile extragavanțe devin tot mai importante. Un pat curat, o ușă care se închide în spatele tău, control total asupra temperaturii caloriferului. Odihna. Eu am atins punctul critic în care niște bani în plus, pentru confort, sunt o investiție, nu un lux. Pentru că banii ăia îmi garantează că a doua zi voi fi aptă să explorez. Iar asta mă duce la…

Atracții

Era o vreme când iubeam orașele. Pompam în mine muzee și catedrale și castele la mic dejun, prânz și cină și nu credeam că mă voi sătura vreodată de ele. Ei bine, m-am săturat. Orașele, oricât de faine, mi se par obositoare. Și ader tot mai mult la crezul că nu tot ce e pe bani merită văzut.

În ultimele trei călătorii, punctul focal a fost natura. Drumeții lungi, în locuri aflate cât mai departe de zumzetul orașului. Prefer sălbăticia și (surpriză!) liniștea. Ajung să apreciez mai mult o oră pierdută pe o plajă nebătută de lume decât cel mai faimos muzeu.

Sezonul

Mult timp am promovat călătoriile în afara sezonului turistic. Încă le mai văd ca un compromis valid, în anumite circumstanțe. Dar și aici, lucrurile se nuanțează rapid.

Unele locuri pur și simplu nu pot fi văzute iarna. La propriu. În Faroe am ajuns la finalul sezonului turistic. Asta nu ne-a scutit de câteva zile în care efectiv ne-am plimbat în ceață. În plus, e o limită până la care și cel mai bacovian om poate rezista în ploaie, pe un vânt ce te taie.

Vremea rea te seacă de energie și o face repede. Dacă mai ești și fan drumeții, trebuie ținut cont că riscurile cresc în sezonul rece.

Compania

În tinerețe, pendulam în extreme. O vreme am mers mult în grupuri mari. M-am săturat rapid de ele. Am devenit călător solo și am dus-o bine. Iar apoi, călătoria din Islanda mi-a dovedit că există și o frumoasă cale de mijloc – grupurile mici, neapărat compuse din oameni cu afinități similare.

De câțiva ani călătoresc cu aceeași persoană. Deloc întâmplător, călătoriile făcute împreună au fost printre cele mai faine din viața mea. E mișto să te plimbi solo. Să rezolvi independent situații problematice, să crești. Dar uneori e bine să știi că nu ești singur. Că ai un al doilea creier lângă tine, gata să dezbată obțiuni când planurile inițiale o iau ușurel la vale.


Afirmam mai demult că nu există ”rețete” pentru a transforma o călătorie într-un succes. Gusturile noastre diferă. Și da, nevoile noastre se modifică în timp. Personal, optez să ”îmbrățișez” această schimbare. Nu mai am nici energia, nici ambiția de la 20 de ani. Nu mai vreau să văd tot, să înțeleg tot, să ”bifez” tot. Vreau în schimb, să mă bucur. Să mă pierd într-un peisaj, să îl savurez, să îmi las timp.

Călătoriile sunt în egală măsură despre fugă și reconectare. Luăm distanță pentru a privi mai clar. Iar uneori o bancă și o cafea sunt suficiente pentru asta. Orice altceva e o opțiune, nu o obligație.

Leave a Reply

Your email address will not be published.