Timpul pe care ni-l dăruim


My two cents / Sunday, January 7th, 2018

Relaxare – nu am putea trăi fără ea. Cinci minute cu ochii în telefon, două ore pentru un film, o ieșire la cafea. Sunt genul de lucruri mici care ne colorează zilele, dincolo de reperele fixate de rutină. Facem ceva pentru noi. Dar oare e suficient? Eu cred că nu. Cred că există o diferență sensibilă între micile pasiuni care ne ajută să ne detașăm și cele care ne ajută să creștem. Cele două noțiuni pot fi sinonime uneori, dar ocazional intră în conflict. Previzibil, câștig de cauză are aproape întotdeauna prima categorie. E o situație cu care mă identific des, în special în perioadele de stres, când presiunea de a mă ”relaxa” crește și mă trezesc prinsă într-un binge-watch de opt ore.

Problema e că nu tot ce relaxează satisface, iar oameni, că o recunosc sau nu, sunt dependeți de satisfacție, de (auto)apreciere. Iar aici intervine prima categorie de pasiuni, cele care ne storc nervii, ne solicită concentrarea, ne fac să ne scuipăm plămânii, iar în timp se solidifică în ceva relevant: sport, lectură, artă, muzică, studiu individual în diverse domenii. Sunt genul de acțiuni care, practicate regulat, ne ajută să creștem. Dar mai mult de atât, ne dau o libertate pe care un loc de muncă ne-o oferă cu porția.

Când decizi să înveți de capul tău, când singura persoană în fața căreia trebuie să îți justifici succesele sau eșecurile ești tu, posibilitățile sunt nelimitate. Iar oricât de ridicoli ne-am părea la prima vedere, un efort mic, dar constant, o activitate destinată strict propriei noastre dezvoltări, satisface.

Sport, lectură, artă, muzică, studiu. Sunt poate ultimele lucruri de care am vrea să auzim într-o zi oricum încărcată. Dar în egală măsură, sunt lucrurile care ne trimit la culcare cu zâmbetul pe buze.

În ce mă privește, am ajuns în punctul în care, pe lista aceea nesfârșită de ”trebuie” las mereu loc pentru hobby-uri: înot, lectură, foto și mai nou rusa.  Le fac nu pentru că mi-ar prisosi timpul, ci pentru că am învățat că anumite lucruri trebuie să ni le dăruim, nu cândva, ci acum.  Iar cel mai mare cadou pe care ni-l putem face singuri e timpul.

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *