Spre Anglia!

Spre Anglia!

Vă povesteam în articolul meu anterior despre prima mea escapadă pe cont propriu. A fost prima încercare de a organiza ceva de capul meu şi, privind retrospectiv, a ieşit mult mai bine decât mă aşteptam. Nu doar că am văzut tot ce mi-am propus, lăsând ocazional timp pentru cafele savurate în linişte şi pauze de vindecat tălpile, dar bugetul total mi-a ieşit mult sub ce oferă agenţiile de turism. Două săptămâni în Londra în împrejurimi m-au costat undeva la 1000 de euro. Puţin, ţinând cont că nu prea am făcut rabat la calitate şi la mofturi.

Principiul pe care m-am bazat a fost să rezolv tot ce se putea de acasă. Astfel, am ajuns la Londra “înarmată” cu bilete cumpărate în avans, print-uri de pe Google Maps cu traseele pentru prima zi şi o groază de informaţii de back-up “în caz de…”. Mai jos o listă cu principalele resurse:

Bilete de avion

De fapt, de aici a pornit totul: cu ceva timp în urmă, descoperisem un site foarte pe placul meu, numit flymeanywhere. Aşa cum o sugerează şi numele, site-ul îţi oferă o listă de destinaţii posibile, în funcţie de punctul de pornire şi perioada introdusă. Odată aleasă varianta, eşti redirecţionat spre pagina web a furnizorului, unde se pot cumpăra biletele dorite.

Cum Timişoara nu oferea la vremea respectivă prea multe zboruri, căutările mele au avut ca punct de pornire Budapesta. Chit că în final am ales o destinaţie legată direct de Timişoara, preţul unui zbor dus-întors Budapesta-Luton şi retur plus transfer Timişoara-Budapesta şi retur a fost mai mic decât preţul unui zbor direct. De atunci, Budapesta a rămas aeroportul meu de suflet.

Trasfer de la aeroport şi retur

Transportul Timișoara-Budapesta mi l-am rezolvat cu un telefon la Recreation. A fost prima dată când am mers cu ei și, deși serviciile lor mai scârțâie ocazional, rămân o variantă bună pentru tranportul pe această rută. Prețul este de 150 lei/drum.

Pentru tansferul Louton-Londra am ales National Express. Există și opțiuni mai ieftine, dar la momentul respectiv erau printre singurii care mai aveau locuri. În plus, ofereau și avantajul flexibilității. Biletele se pot cumpăra online, prețul unui drum este 8 lire.

Cazare

Alegerea fireasca a fost un hostel. La modul general nu pun prea mult preț pe calitatea cazării, iar Londra era cadrul ideal pentru o experiență nouă. După multe investigații, am ales Venture Hostel. Un pat într-o cameră mixtă de 12 persoane m-a costat undeva la 450 lei pentru opt nopți. Puțin, ținând cont de prețurile de atunci din Londra. La asta se adăugau mic-dejun inclus si internet gratuit – doi factori nu indispensabili, dar oricum, bineveniți. Singurul lucru pe care îl pot reproșa locului este distanța considerabilă față de centru, care s-a făcut simțită în banii alocați transportului în comun. În schimb, poate datorită acestui motiv, prima mea experință în hostel nu doar ca nu m-a lăsat cu sechele, dar m-a îndemnat să repet experiența: distanța m-a ferit de turiști gălăgioși și puși pe chefuială, ajutându-mă în schimb să cunosc o altă categorie de oameni. Am împărțit camera cu tot felul de persoane, majoritatea împinși de interese mai puțin turistice în oraș: ruși veniți la muncă, asiatice în ”luna de miere”, un scriitor de benzi desenate și mulți alții.

Cât despre condiții, mi-au depășit cu mult așteptările. Venture Hostel e un loc curat, binișor întreținut, cu personal foarte amabil și prețuri mai mult decât decente.

Transport intern şi muzee

Pentru ambele, am cumpărat în avans un London Pass pentru 6 zile. M-a costat undeva la 100 de lire și a fost una din cele mai bune investiții  pentru această călătorie. Având în vedere că numai prețul muzeelor vizitate ajungea fără card undeva la 200 de lire, am făcut o economie considerabilă, asta fără să mai iau în calcul și celelalte avantaje oferite de card.  Dar voi reveni asupra lor într-o postare separată.

Excursii de o zi

N-am vrut să mă limitez la Londra. Parcă nu îmi plăcea gândul de a ajunge până în Anglia fără să pun piciorul în mare, așa că, după multe invetigații, am ales Bightonul. Biletele le-am cumpărat în avans de pe www.thetrainline.com, la prețul de 25 de lire. Tot răsfoind site-ul m-am procopsit și cu o a doua excursie, la Cambridge (16 lire dus-întors).

Inițial Windsorul nu era în plan, dar în  condițiile în care această excursie era oferită gratuit de London Pass, nu aveam de ce să zic nu.

Asigurare

Am ales Allianz Țiriac, pachetul Voiaj Direct Plus. Din fericire, nu am fost în situația de a o folosi.

Articolul de mai sus vine târziu, într-un moment în care probabil multe dintre informațiile de mai sus nu mai sunt actuale. De ce l-am scris totuși? Pentru că după Anglia a urmat Danemarca, iar în vară am călătorit cam în același stil prin țările baltice. În timp ce vă scriu, în jurul meu se înghesuie deja primele bagaje pentru o hoinăreală de toamnă în Irlanda. Din nou solo, din nou cu inima ușoară. Iar totul a pornit de la Londra. Ideea unei călătorii solo, fără un cadru organizat, poate suna înfricoșătoare la început. Dar puse pe hârtie, incertitudinile își găsesc soluții, iar orice căutare, orice obstacol depășit prin propriile forțe te transformă puțin. Iar dacă este adevărat că orice călătorie nouă îți deschide perspective necunoscute, trebuie punctat și faptul că o călătorie de unul singur te slefuiește puțin ca om. Așa că îndrăzniți! S-ar putea să aveți o surpriză plăcută.

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *