-
Costul dansului
Etichetele persistă pentru că sunt comode. Oferă un pretext, un sentiment de superioritate. Iar ca dansatori, ajungem, mai devreme sau mai târziu, în punctul în care ne săturăm să ne justificăm.
-
Despre liniște
a, pentru prima dată, urăsc sărbătorile o idee mai puțin. Poate pentru că încep să fac pace cu lumea, să nu mai iau atât de personal tot ce se întâmplă în jur. Sau poate pentru că în sfârșit înțeleg că de la o vârstă încolo putem să ne scriem propriile definiții despre viață.
-
Curtea cu trandafiri- povestea din spate
Pentru mine, ”Curtea cu trandafiri” a fost un punct de cotitură. Un precedent. Primul ”pot” din, sper eu, o lungă serie. O revoltă lipsită de violență împotriva la tot ceea ce mi s-a spus că (nu) sunt. Din acest punct, eu decid cine pot să fi
-
O primăvară fără ea
Și totuși, încă doare. Un an mai târziu, o carte mai târziu. Durerea încă mai… pișcă. Valuri slabe, ce te lovesc din senin, când te trezești admirând un pom în floare sau cerul în sfârșit senin. Ei i-ar fi plăcut. Ea ar fi înțeles. Pentru ea, 84 de primăveri mai târziu, magia ar fi rămas neschimbată. Și ar fi inspirat,…
-
Casa cu trandafiri
Azi i-am vizitat mormântul pentru ultima dată. Un petic de iarbă năpădit de buruieni, ascuns în livadă. I-am spus că plec. Și din nou i-am simțit prezența. Botul umed în palma mea și starea aceea de liniște pe care numai prezența unui câine ți-o poate da. Au fost Dolly și Lolita. Și Puf. Iar apoi, spre final, Lulu. Au fost…
-
Călătoriile – atunci și acum
Prima călătorie solo am întreprins-o în 2014. La vremea respectivă, am fost mândră de organizarea mea. La 7 ani distanță, același set-up mi se pare desprins dintr-un film horror. Creștem, ne schimbăm. Nevoile noastre se modifică. La 20 de ani călătorim într-un fel, la 30 de ani în altul. Și nu e nimic rău în asta 🙂 Mai jos, câteva…
-
Despre nevoia de frumusețe
Sunt momente când viața îți livrează antidotul perfect. Și te trezești vindecat de o boală de care nici măcar nu știai că suferi. Ieri antidotul a venit sub forma unui film – Memoriile unei gheișe. În două ore, filmul a reușit să mă recalibreze într-un mod în care săptămâni de odihnă și ”midnfullness” nu au reușit să o facă. Estetic…
-
Fiecare om este un cimitir
Pe măsură ce îmbrătrânim, inima noastră devine o colecție. Se adună treptat în ea bunici, rude, prieteni, cunoștințe. Ne vizitează ocazional, atunci când găsim timp să privim înapoi. Iar asta e singura nemurire în care îndrăznesc să cred. Raiul e un concept pentru comozi. Ne scutește de responsabilitate. Ideea că oamenii care ne-au fost dragi petrec bine mersi pe sunete…
-
Leuștean și nostalgie
Fiecare familie are ciudățenile ei. Când vine vorba de familiile mixte, aceste ciudățenii au tendința să se amplifice. Pe moment enerveză, în timp ajung să amuze. Iar la ani distanță constați că au devenit parte din identitatea ta. În familia mea, de departe cel mai delicios spectacol era oferit în preajma Învierii. Începea undeva la o săptămână înainte de Paștele…
-
Câteva lucruri despre sport…
…pe care aș fi vrut să le știu mai devreme Azi am ieșit la prima tură de alergat mai serios din 2021. Rezultat: 5 km, în 50 de minute. Decent. Cam pe când ceasul anunța glorios al 5-lea kilometru m-a lovit din nou ironia situației. Acum jumătate de an nu alergam deloc. Acum cinci ani abia dacă făceam sport. Acum…