Dincolo de cuvinte

Când eram mică, dezvoltasem o pasiune pentru metafore. Încercam să șlefuiesc fiecare frază, să o îmbogățesc cu mai multe cuvinte, să îi modulez sensul până când vocabularul și inima reușeau să bată la unison. Au rezultat caiete întregi de îmbârligături lingviste care, la ani distanță, reușesc să îmi provoace o migrenă prin simpla lor prezență.

Unul din avantajele înaintării în vârstă este că renunțăm, dacă avem noroc, la idealuri absurde și la prea multe adjective. Unele lucruri pur și simplu nu sunt făcute să fie prinse în cuvinte. Aș putea scrie un mic roman despre ziua de azi, despre freamătul grădinii înainte de furtună și dezlănțuirea de forțe care a urmat. În schimb, am lăsat în pace caietele, am scos câinele și am alergat ca nebunii în vânt. Iar reacția pielii la atingerea primilor stropi și freamătul nărilor în contact cu mirosul de pământ umed au redus tot DEX-ul la un singur spasm: viață. Fără alte decorații.