Despre Rusă și alți demoni


My two cents / Monday, March 5th, 2018

Unul din obiectivele ”ciudate” pe care mi le-am propus pe 2018 a fost să învăț rusa. Ciudat pentru că nimeni cu excepția mea nu sesiza utilitatea acestei încercări. Cunoscuții au ridicat din sprâncene, au aruncat niște glume nesărate cu mutatul la Moskova și m-au lăsat în pace. Pentru mine în schimb, ultimele luni au însemnat o serie de confirmări:

  • e perfect posibil să înveți ceva de la 0, folosind exclusiv resurse gratuite. Duolingo, Memrise, Youtube. Ah, da, și un caiet gros.
  • 15 minute pe zi, cumultate, pot face în timp o diferență enormă
  • în studiul unei limbi noi, contuinuitatea, mai mult decât avântul de moment face diferența
  • există o logică în toate, chiar și în lucrurile aparent lipsite de logică :). Primul contact cu Rusa m-a lăsat cu dureri de cap. A durat săptămâni până când am început să-i prind ritmul, muzica. Petru că da, orice limbă are muzica ei proprie și personală, un ritm al ei, o melodicitate.
  • nimic nu bate scrisul de mână. Da, om trăi in era tehnologiei, dar anumite noțiuni se prind altfel de creier când le asmilezi cu pixul în mână
  • nu există satisfacție mai mare decât să îți propui un obiectiv absurd și să constați că într-un final l-ai prins de coadă 🙂

Unde am ajuns după 3 luni? Ei bine, după ce săptămâni la rând m-am chinuit cu alfabetul chirilic, am ajuns acum în punctul în care probabil nu aș muri de foame în Moscova (mi-ar veni frigul de hac înainte). Dar adevăratul moment de glorie a fost sâmbătă, când mă plimbam hai-hui printr-un parc din Germania. Fără să vreau, am interceptat conversația unei familii de ruși. Și am constatat, puțin uimită, că am ajuns în punctul în care pot spiona oameni într-o limbă nouă.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *