My two cents

De-ale shoppingului

Când vine vorba de shopping, oamenii migrează spre două mari categorii: cei care n-ar putea fără și cei care ar alege tortura unei incursiuni prin magazine. Pentru cei din urmă s-a inventat shoppingul online. Pentru primii, mall-urile.  Iar pentru ambele grupe, perioadele de reduceri :). Ei, iar aici lucrurile devin cu adevărat interesante.

În urmă cu vreo doi ani, m-am trezit, independent de voia mea, cu mall-ul aproape în curte. Așa că inevitabil am ajuns să calc prin magazine pe care le știam până atunci în cel mai bun caz după nume. Tot cam de-atunci am început să ciulesc urechile mai atent la ”promoții minune”, ”reduceri spectaculoase” și alte asemena.

La mine, povestea e simplă: mă învârt prin magazine maxim jumătate de oră, cumpăr strict chestii care îmi sunt necesare și mă retrag repejor in Starbucks. În paralel, analizez oamenii. Iar de aici și dilema de azi.

Că femeile au un pitic cu haine, fashion și alte cele e lucru știut și încurajat, așa că nu-i de mirare că le găsești peste tot, gata să se ia la bătaie pentru bluza perfectă, redusă cu 50% de la prețul majorat anterior. Dar doamnelor, cu ce v-au greșit bărbații? Înțeleg copii în magazine, deh, nu toate persoanele au luxul să-și lase moștenitorii amanet pe la bunici cât dau o raită prin mall. Chiar și acolo, ar trebui trasă linia când cel mic și dulce are al treilea tantrum consecutiv pe podeaua magazinului.  Dar soții, iubiții, ei cu ce au greșit? Nu mă refer specia aceea mitologică, pasionată de shopping și trenduri feminine. Vorbesc de mare majoritate a bărbaților, pe care perioadele de reduceri îi găsesc proțăpiți ușor stingher în mijlocul la H&M, înarmați după caz cu o poșetă supradimensionată (a ei), o geacă (tot a ei), plase pline de cumpărături și o față de miel dus la tăiere. Așteaptă docil, martori la un fenomen pe care nu sunt programați să-l înțeleagă. Dacă au noroc, rămân cu spectacolul și cu câteva ore pierdute din viața. Cei mai ghinioniști se trezesc dând cu și cu cardul la final. La sfârșit de zi, ea are o față de mâță care a aterizat în sacul cu Whiskas. El… de motan plouat care a scăpat temporar de un pitbull. Și pentru ce? O fi chiar atât de greu de înțeles că anumite lucruri nu-i musai să se facă în doi?

În ce mă privește, mereu am văzut shoppingul ca pe ”me time”. Îs eu, cu piticii mei și ideile mele fixe despre perechea perfectă de blugi. Vă recomand asta, măcar cu titlul de experiment. Cineva, acasă, s-ar putea să vă fie foarte recunoscător :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest website foloseste cookies. Prin continuarea navigării îți exprimi acordul pentru politica de cookie-uri și de confidențialitate. Află mai mult.