-
Astenie de ianuarie
Vine un moment când și ceața își pierde din magie. Se infiltrează în suflet, în piele, în inimă. Absenta luminii ne dăunează. În lipsa ei ne întunecăm și noi. Gândurile nu mai găsesc…
-
O mare de alb
Oslo – prima ninsoare din sezon. Trenul își croiește drum printre mări de alb. Pe alocuri mai răsare fugitiv impresia unei grădini sau a unei case. Dispar la fel de repede cum au…
-
-
Când și trandafirii mor
S-a dus și bolta… Un final previzibil, după două zile de ninsoare continuă. Mica mea sursă de inspirație s-a făcut una cu pământul. Cu ea dispare o fărâmă de ”acasă” – trandafirii aceia…
-
-
Tanti Mioara
Cred că orice cartier o are -o femeie trecută de a doua tinerețe, mereu sobră, mereu încruntată, la curent cu tot ce mișcă în zonă, ce croșetează țeapăn pe o bancă și așteaptă…
-
Timișoara ca o escală
Mai puțin… două ore până la următoarea călătorie. Și puțin peste 72 de la ultima aterizare. Împachetatul s-a transformat de mult în rutină. La fel și peisajul, mereu schimbător, al norilor care mă…
-
-
Crăciun in ianuarie
Unde se duc târgurile de Crăciun când mor? Cam asta mă frământa pe mine pe când mă plimbam prin Piața Operei, în parfumul vag de migdale prăjite al pieții de Crăciun. Jumătate din…
-
Fulgi și ciocolată
Luni a nins. O ploaie ușoară de fulgi albi, topindu-se pe nesimțite în liniștea orașului. O atmosferă clasică de după sărbători, când lumea prea leneșă să se agite și, ca niciodată, Timișoara pare…
