Browsed by
Category: Romania

Bucovina, după zece ani

Bucovina, după zece ani

2006, vara. În autocarul supraîncălzit, mirosul de mir se amestecă cu cel de parizer stătut. La casetofon, Gheorghe Zamfir fredonează pe repeat aceeași melodie iritantă. O băbuță își cocoleșește odrasla de 20 de ani: ”dragă, sigur nu ți-e frig?”. Ceva mai în spate, un puștiulică cu veleități de preot explică oricui vrea să audă cum rock-ul este calea spre iad. Nervii îmi sunt întinși la maxim. Mai două zile și scap… Oprim când amurgul se lasă pe dealurile Bucovinei. ”Am ajuns?”…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Iubirea mea cea dintâi și dorul meu cel din urmă

Iubirea mea cea dintâi și dorul meu cel din urmă

La el revin mereu. Pot să colind lumea-n lung și-n lat, să traversez mări și să mă las sedusă de farmecul altor culturi, dar mereu pașii mă vor purta înapoi la el. E cea mai lungă și mai frumoasă poveste de dragoste, mereu tânără, mereu plină de neprevăzut. Retezatul… Sunt decenii de când l-am descoperit prima dată, un lanț muntos cum nu mi-a fost dat să mai cunosc altul. Copil fiind, m-a vrăjit cu promisiuni de umbră și șoapte de…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Nebun de verde

Nebun de verde

Mai aveam nevoie de puțin timp, să mi se facă dor… Prinsă în dansul peisajelor înghețate din alte colțuri ale lumii, nici n-am avut timp să constat că vara a năvălit peste noi. O vară timpurie, plină de promisiuni de verde și căldură. De patru ani, vară înseamnă pentru mine evadare. Week-end-urile mi se par prea scurte și săptămânile prea lungi. E un scenariu repetitiv, dar mereu diferit. Trezirea dimineața, cu ochii cârpiți de somn. Secundele de ezitare înainte să…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Înapoi în Lindenfeld

Înapoi în Lindenfeld

Ploi de mai … Căldură, vânt și tunete … Drumul mi se pare mult mai scurt acum. O potecă odată bătută devine prietenă, copacii, cunoscuți vechi.  Îmi amintesc fiecare șopron, fiecare gard, fiecare punct de belvedere. În urmă cu câteva luni treceam de ele în fugă spre un liman necunoscut. Acum mă pomenesc privind cu teamă către pâlcurile ce vestesc intrarea în sat. Sunt puțin peste șase luni de când am vizitat Lindenfeldul prima dată, dar pentru un loc destinat unei morți…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Muzeul CFR din București

Muzeul CFR din București

O mare ”restanță” , în materie de orașe demne de vizitat din România o constituie Bucureștiul. Am reușit să-l văd puțin și pe bucăți, deși am avut ocazia să-l admir destul de frecvent de la înălțime, în timp ce avionul în care mă aflam decola spre destinații necunoscute. Îmi doresc să îl explorez în liniște, odată, când timpul îmi va permite și să găsesc în frânturi de peisaje imagini din romanele care mi-au înfrumusețat adolescența. Între două trenuri am reușit…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Pe dealurile Reșiței

Pe dealurile Reșiței

Despre județul Caraș Severin v-am tot povestit, cu diverse ocazii. E exemplul clasic de spațiu unde omul s-a retras iar natura începe din nou să pună stăpânire pe ceea ce era de drept al ei. Odinioară un centru industrial renumit, Reșița este acum un oraș în cădere liberă. Mă gândesc cu nostalgie că am fost ultima generație care s-a plimbat cu tramvaiul prin oraș. În ultimele două decenii am asistat din umbră la moartea a două combinate, cel de aici…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Primăvară în Bazoș

Primăvară în Bazoș

Despre Bazoș vă povesteam prima dată prin 2013, când am explorat parcul dendrologic pe două roți. Doi ani mai târziu, am revenit prin zonă. Trenul ne-a lăsat în gara Recaș. De aici ne despart cam 5 kilometri de frumoasa pădure a Bazoșului, un traseu lejer, parcurs de-a lungul liniei de cale ferată până în localitatea Ianculeasa. E o plimbare pe cât de ușoară, pe atât de frumoasă. Mult timp, ancorată în dorul de munte, am fost insensibilă la farmecul câmpiilor…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Charlottenburg – de vorbă cu ultimul șvab

Charlottenburg – de vorbă cu ultimul șvab

“… acest sat este singurul sub formă circulara (chorographie). In mijlocul satului se găsește o fintina acoperita cu apă foarte bună. In jurul fântânii se gasește o plantație de duzi în spatele căreia se găsesc casele, acestea având în curte grajdul și șura. Apoi urmează grădina unde se găsește plantata vița de vie. Nici o casă nu este nici cu un deget mai înaltă ca alta,și nici cu un picior mai distantată una față de alta, având un stil foarte…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Noiembrie în Moniom

Noiembrie în Moniom

Când eram mică, una din destinaţiile la care visam era Reşiţa.  Erau “anii de glorie”, când Combinatul Siderurgic Hunedoara mai însemna încă ceva, iar prin comparaţie, Reşiţa părea un fel de soră mai mare. În mintea mea, Hunedoara de atunci strălucea în lumini albastre, şiruri lungi, melancolice, înconjurând un loc ce fierbea secundă de secundă. Inconştient cred, am proiectat această imagine şi asupra judeţului Caraş. Visam la lumini albastre, clădiri înalte, gri, freamăt de maşini şi miros de fum. Am…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter
Lindenfeld – satul fantomă

Lindenfeld – satul fantomă

A fost odată un sat … aşa încep toate poveştile cu parfum de veri trecute. Povestea Lindenfeldului rămâne invariabil asociată cu teii, cei mai vechi şi fideli locuitori ai unui sat devenit acum ruină. Sunt singurii martori a ceea ce a fost o aşezare plină de pitoresc, pierdută undeva între dealurile judeţului Caraş. Te întâmpină la capătul unui drum plin de praf şi hârtoape: fundaţia unei case, bine mascată de tufele care au pus stăpânire peste zonă. De aici, uliţa continuă…

Read More Read More

Share on FacebookShare on LinkedInTweet about this on Twitter